To: Iubitorii de zacuscă

Cc: DeCeRP

Subject: Romantismul zgârie rău

 

Dragilor,

 

Conform celor ce au fost și celor ce vor fi, această perioadă este (mai mult decât în mod obișnuit) despre persoana de lângă noi. Iată motivul pentru care am fost năpădiți marketingește cu inimioare, plușuri și flori, simboluri ale misticului sentiment de iubire. Poate ați auzit, ați fost martori sau chiar protagoniști ai unei situații de soiul „Și? Ce mi-ai luat de Valentine’s Day?”, urmată mimic de frustrare, nedumerire și multă deziluzie. Da, au fost multe. La fel de multe ca urșii pufoși, supradimensionați, transportați cu metroul și aproape la fel de multe ca petalele de trandafiri din jurul tomberoanelor.

Astăzi gândul meu vine către voi, nefericiților, cu un pont: Miau Cafe. Previzibil, dar cuvântul onomatopeic alăturat celui omofonic desemnează întocmai un local cu pisici. Și pentru pisici. Ce poate fi mai atrăgător decât un ghem cu mustăți? Răspunsul studiat: se pare că slăbiciunea oamenilor de când a apărut internetul, ori chiar media sau scrisul, este întocmai „clipul cu pisica”, „reclama cu pisica”, „poza cu pisica”, „cartea cu pisica”; oricare pisică (cu cât mai pufoasă și mai bleagă, cu atât mai bine).

Dar până la ipoteza ce susține că lumea va fi controlată de feline mici, pseudodomestice, ori până să mă critici pentru folosirea în exces al cuvântului cu p, mai bine te concentrezi la cum să folosești acest curent social în favoarea ta și a viitoarei tale relații. 

Parcă din dorința de a încununa cu succes plimbarea romantică de pe malul Dâmboviței, Miau Cafe se găsește destul de ușor - dintr-un punct central, mergi înainte, apoi faci dreapta. Curtea e pe lung, nu prea ai cum să nimerești greșit. Ai grijă de fiecare data ca în urma ta să închizi poarta. Deja se aude un lătrat. Deschide utima ușă din lemn, grăbit, să nu iasă simultan cu întrarea ta vreo viețuitoare (pisică sau neplătitor). Cel mai probabil pe primul calorifer este deja un chiriaș.

*Încearcă să îți stăpânești pornirile firești și nu sări brusc să mângâi orice prinzi, din două motive: 

 

1. Pisicile sunt ca nemții - simt nevoia spațiului personal de vreo 10 ori mai aprig ca băutorii de ulei de măsline. Iar când nu le este satisfăcută aceasta nevoie, reacționează. O fi ea o tipă super, dar nu vrei cicatrici de la prima voastră întâlnire. 

2. Se poate să îl nimerești chiar pe Diego, de altminteri șeful bandei de drăgălașenii. Alb și negru, cu poza pusă pe ușa camerei din dreapta, motanul nu se lasă sub nicio formă atins, ori alintat. Doar nu vrea să își strice reputația construită. E ca și cum l-ai vedea pe Ozzy Osbourne dezmierdat de mama lui. Nu se cade. 

 

Continuând drumul spre bar, ai grijă să nu calci pe vreuna dintre miile de jucării. Îți iei singur meniul, că prințesă mai mult te naști, rar devii, apoi stai de vorbă cu barmanul, care de altfel știe povestea fiecărei pisici. Între timp îl poți ruga să îți facă două cocktailuri cu toate fructele posibile, ca mai apoi să te duci să îți impresionezi victima care, pariez, e deja cu mâinile în vreo blană. Puteți sta oriunde, că oricum toate mesele sunt ocupate de feline adormite - scuzați pleonasmul. Camera lui Diego e colorată, are un trunchi de copac și multe locușoare de ascuns. 

Barul e fain, galben boem. Un hol mic este prevazut cu o ușă către toaletele pisicilor, vizavi ridicându-se alte trunchiuri de copaci cu multe locuri de cocoțat și moțăit. 

 

Totuși, camera indicată rămâne cea mai întunecată (știi ce zic). Intimitatea este sporită prin numărul de canapele, perne, dar și prin prezența picturii cosmice: universul în centrul căruia vă aflați voi, luminați de lună. 

 

Nu ai cum să dai greș cu locul ăsta. Mai faci ce faci, mai admiri o mâță, mai bei din ambrozia aia plină de sănătate și, cel mai important, crești din ce în ce mai mult în ochii partenerei tale. Pentru că, trebuie să admiți, jumătate din treabă au făcut-o deja necuvântătoarele.

Nu îți plac pisicile? Ba vor începe să îți placă. Imposibil să nu cazi victimă pufoșeniei și alintăturii ce te înconjoară. E ca un virus pe care îl vei răspândi chiar și tu, după ce îl primești. Mai că ai începe să torci și tu, fără glumă.

 

 Nu uita: cu pași mici, cu gesturi alese, câteva trucuri și cu multă atenție spre nevoile celuilalt, poți să uiți de scuza cu BMW-ul. Pentru că da, e doar o scuză. 

P. S. Cu o floare chiar se face primăvară. Dacă acea floare e din când în când un act spontan și plăcut nu numai ție.

 

A voastră colegă trecută prin toată experiența facultății,

Elena Filimon, studentă în anul I la programul masteral „Consultanță și Expertiză în Publicitate”, Facultatea de Litere, Universitatea din București.

 

ROMANTISMUL ZGÂRIE RĂU

14 februarie 2020

Group

CONTACT DETAILS

Email Address: groupdecerp@gmail.com

București, România

Ai vreun proiect pentru noi? Vrei să colaborăm? Scrie-ne!